Peptidă: BPC-157 Capsules

Descriere

BPC-157
Peptidul de cercetare BPC-157 reprezintă un compus cu potențial terapeutic, care, după cercetări efectuate pe oameni, ar putea deveni un medicament eficient pentru numeroase tipuri de leziuni, inclusiv afecțiuni și răni ale organelor, glandelor sau pielii. Această secvență parțială din proteina protectoare gastrică umană BPC, care se găsește în mod natural în tractul digestiv al omului și a fost obținută din sucuri gastrice umane, a fost descoperită în anii ’90 ai secolului XX de un grup de oameni de știință care au studiat în special efectele sale asupra funcțiilor tractului digestiv și vindecării rănilor.

În numeroase studii pe culturi celulare și animale, pentadecapeptidul a demonstrat în mod constant efecte vindecătoare rapide și pozitive în majoritatea leziunilor sistemice sau traumatice. S-a constatat că această capacitate regenerativă și vindecătoare ridicată acționează nu doar asupra numeroaselor țesuturi moi, mușchi și ligamente, ci și asupra organelor interne, pielii, sistemului nervos și tratează probleme precum ulcerele, boala Crohn sau obstrucțiile intestinale. De asemenea, are efecte analgezice și crește producția de reticulină și colagen, angiogeneza, împreună cu stimularea infiltrării macrofagelor și fibroblastelor. În plus, studiile de cercetare au demonstrat capacitatea sa de a sprijini vindecarea mai rapidă a arsurilor chimice ale pielii prin creșterea fluxului sanguin către țesuturile afectate.

Deși lipsesc încă studiile clinice pe oameni, peptidul are un potențial ridicat, iar dezvoltarea sa ulterioară ar putea aduce terapii pentru numeroase procese regenerative. Să analizăm acum câteva concluzii ale studiilor de cercetare despre BPC-157.

[1]

Efecte confirmate prin cercetare

BPC-157 în cercetarea vindecării rănilor
Există mai multe studii care urmăresc elucidarea mecanismului exact de vindecare a rănilor prin BPC-157. Cercetarea pe șobolani masculi a studiat efectul peptidului asupra fibroblastelor izolate din tendoanele lui Ahile. Conform analizei microarray cDNA, BPC-157 a crescut în fibroblastele tendinoase expresia receptorului hormonului de creștere. Fibroblastele sunt celule esențiale în procesul de vindecare a rănilor și sunt responsabile de depunerea proteinelor matricei extracelulare, precum colagenul, fibrina, elastina etc. S-a constatat că BPC-157 influențează în mod demonstrabil proliferarea fibroblastelor în cultură și in vivo, în funcție de doză și timp, ceea ce duce la multiplicarea și migrarea mai rapidă a celulelor. Pentru confirmarea rezultatelor, fibroblastele tendinoase au fost tratate cu BPC-157 în diferite concentrații timp de 24 de ore, ceea ce a arătat că expresia receptorului GH crește datorită unui efect dependent de doză, care susține proliferarea GH, având potențial terapeutic. În a treia zi s-a observat o creștere de până la șapte ori.

BPC-157 a fost studiat și ca potențial agent pentru tratamentul pielii arse chimic în țesuturi profund afectate în arsuri alcaline la șobolani. Rezultatele au arătat că peptidul ar putea accelera procesul de vindecare printr-un mecanism asociat cu formarea accelerată a țesutului de granulație, reepitelizare, remodelarea pielii și depunerea colagenului prin calea de semnalizare ERK1/2.

[1] [2]

Efectul BPC-157 asupra creșterii vasculare și colateralizării vaselor
Creșterea vasculară joacă un rol important în dezvoltarea țesuturilor, precum și în regenerarea organismului, fiind legată în principal de dezvoltarea și creșterea vaselor de sânge. Creșterea vasculară este asociată cu diverse situații fiziologice și patologice, cum ar fi vindecarea rănilor, creșterea tumorilor sau regenerarea după leziuni. Studiile au arătat că BPC-157 este un factor angiogenic puternic care stimulează viteza de creștere și proliferarea celulelor endoteliale. O parte din mecanismul prin care BPC-157 susține creșterea celulelor endoteliale vasculare are loc prin stimularea receptorului celular de suprafață VEGFR2, activ în calea de semnalizare a oxidului nitric. Un studiu in vitro pe celule endoteliale vasculare umane a confirmat, de asemenea, creșterea expresiei mRNA și a proteinelor VEGFR2, dar nu și VEGF-A.

Cercetarea pe șobolani a analizat dacă leziunile duodenale induse de ocluzii venoase majore pot fi ameliorate de peptidul BPC-157, independent de implicarea sistemului oxidului nitric (NO), și a concluzionat că peptidul a prevenit rapid ocluzia și a putut astfel restabili fluxul duodenal inițial. Acest lucru s-a realizat prin vena pancreaticoduodenală anterioară inferioară către fluxul venei mezenterice superioare, efect asociat cu sistemul NO și reducerea formării radicalilor liberi.

Acest pentadecapeptid gastric stabil a fost utilizat și pentru obținerea de noi informații privind tratamentul colitei și ischemiei/reperfuziei la șobolani, unde s-a demonstrat că poate restabili rapid perfuzia zonelor ischemice și poate stimula creșterea vaselor colaterale implicate în sistemul NO. Alte cercetări au arătat că administrarea BPC-157 a redus semnificativ sau chiar a eliminat complet consecințele ligaturării venei cave inferioare la șobolani, cum ar fi leziuni venoase directe, tromboză, trombocitopenie sau sângerări prelungite. De asemenea, se poate concluziona că BPC-157 ameliorează leziunile tractului digestiv, ale ficatului și creierului, precum și ale țesutului cardiovascular, neurologic și muscular. Există dovezi în acest sens din cercetări. BPC-157 activează vasele care traversează zona afectată și reactivează venele colaterale – restabilind astfel fluxul sanguin în zona lezată.

[3]-[9]

BPC-157 ca mediator citoprotector
BPC-157 este cunoscut și ca un peptid anti-ulceros, capabil să trateze și să protejeze diverse leziuni ale organelor, menținând în același timp integritatea naturală a barierei mucoase din tractul digestiv. Acest peptid acționează pe scară largă și are efecte chiar mai favorabile decât citoprotectorii standard. BPC-157, ca prototip al unei substanțe citoprotectoare, ar trebui să regleze funcția vaselor în funcție de leziune, defect perforat sau obstrucție vasculară.

[9]

Vindecarea tendoanelor cu ajutorul BPC-157
Leziunile tendoanelor sunt foarte frecvente, iar vindecarea lor este adesea dificilă și foarte lentă. În plus, tendoanele vindecate sunt de obicei mai slabe decât înainte de accidentare. Din acest motiv, este importantă dezvoltarea unui nou tratament terapeutic. BPC-157 accelerează recrutarea fibroblastelor și fluxul sanguin către țesuturile afectate, sprijinind regenerarea rănilor în tendoane, ligamente, mușchi și oase, ceea ce a fost demonstrat prin studii in vitro și in vivo pe tendoane de șobolan. Cercetarea a concluzionat că peptidul a fost mai eficient decât hormonii bFGF, EGF și VGF în susținerea vindecării țesuturilor și a implementat eficient propriul efect angiogenic de vindecare.

În plus, BPC-157 este un puternic stimulator al producției de F-actină în fibroblaste, evidențiat prin experimente cu colorare FITC-faloidină, iar analiza Western blot a arătat că BPC-157 crește fosforilarea proteinelor paxilină și FAK – proteine esențiale în migrarea celulară. În concluzie, BPC-157 sprijină creșterea ex vivo a fibroblastelor tendinoase, supraviețuirea celulară în stres și migrarea in vitro, probabil mediată prin activarea căii FAK-paxilină.

[10], [11], [12]

Efecte antioxidante potențiale ale BPC-157
Peptidul BPC-157 pare de asemenea a fi un antioxidant puternic, capabil să neutralizeze markerii stresului oxidativ, precum oxidul nitric (NO) și malondialdehida (MDA). Cercetările pe șobolani au arătat că poate reduce producția de specii reactive de oxigen în tractul gastrointestinal.

Bacteriile lactice au fost studiate ca mijloc de livrare a proteinelor sau peptidelor terapeutice către suprafețele mucoasei. BPC-157 poate preveni și trata inflamația gastrointestinală prin reducerea speciilor reactive de oxigen. În acest studiu, Lactococcus lactis a fost utilizat ca vector pentru livrarea peptidului BPC-157 la nivelul tractului gastrointestinal.

[3], [13]

BPC-157 elimină efectele secundare ale unor medicamente
Un alt beneficiu potențial al BPC-157 este capacitatea sa de a contracara efectele secundare ale anumitor medicamente. Este vorba în special despre antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), medicamente utilizate în tulburări psihiatrice, medicamente cardiace, neuroleptice și prokinetice. Din cauza efectelor adverse severe, multe nu pot fi utilizate pe termen lung. Totuși, peptidul ajută la reducerea efectelor secundare asupra tractului gastrointestinal, creierului, inimii și altor țesuturi, ceea ce a fost confirmat din nou prin studii pe animale.

Deosebit de interesant este efectul BPC-157 în contextul aritmiilor cardiace. Neurolepticele și prokineticele determină frecvent prelungirea intervalului QTc. Peptidul poate proteja împotriva prelungirii QTc la șobolani tratați zilnic cu neuroleptice dopaminergice sau prokinetice, ceea ce ar putea duce la aritmii severe sau chiar fatale. La șobolani și șoareci, BPC-157 a acționat de asemenea împotriva catalepsiei induse de neuroleptice și a ulcerelor gastrice. Acest lucru apare și în cazul unor medicamente pentru diabet, schizofrenie și alte afecțiuni psihice. S-a demonstrat că interacționează complet cu sistemul dopaminergic, atât central, cât și periferic.

[14], [15]

Efectul BPC-157 asupra albinelor
Experimentele cu administrarea orală de sirop de zahăr cu BPC-157 în tractul gastrointestinal al albinelor au arătat efecte pozitive asupra infestării cu Nosema ceranae și asupra așa-numitului sindrom CCD (colony collapse disorder). Se presupune că această boală ar putea fi cauzată de o infecție intestinală la albine provocată de ciuperca Nosema ceranae, care duce frecvent la pierderi masive și la colapsul coloniilor. Suplimentarea hranei albinelor cu BPC-157 timp de 21 de zile consecutive a redus deteriorările, în special ale stratului muscular extern, și a crescut rata de supraviețuire a coloniilor în teren.

[16]

Concluzie
BPC-157 este obiectul cercetărilor pe culturi celulare, în special pe animale, și pare foarte promițător nu doar ca agent terapeutic pentru vindecarea rănilor sau reglarea creșterii vasculare, ci și ca instrument pentru investigarea detaliată a acestor procese. Cercetările suplimentare pe oameni ar fi foarte valoroase. Peptidul ar putea, de asemenea, oferi mai multă lumină asupra procesului de angiogeneză, important atât în vindecarea rănilor, cât și în creșterea și dezvoltarea cancerului și în embriogeneză. La șoareci, peptidul are efecte secundare minime.